Rolul seleniului în patologia tiroidiană autoimună

Seleniul, un micronutrient descris pentru prima dată în 1817, este necesar pentru organismul uman, iar glanda tiroidă este organul cu cea mai mare concentrație tisulară de seleniu per gram de țesut (0,2-2 μg/g).

rare disease — sursa imagine: by fdecomite, via flickr.com

Pentru glanda tiroidă, seleniul este necesar prin funcția antioxidantă și metabolismul hormonilor tiroidieni, iar deficitul este corelat cu diferite forme de patologie tiroidiană. Astfel, autorii unui studiu realizat în Danemarca au concluzionat că, atunci când se înregistrează concentrații scăzute de seleniu seric, crește riscul pentru o glandă tiroidă mărită și noduli tiroidieni. Iar o meta-analiză, care a inclus opt articole și 1291 subiecți, a evidențiat că, la pacienții cu cancer tiroidian se înregistrează niveluri mai mici de seleniu și de magneziu și niveluri mai mari de cupru, în comparație cu grupurile de control, formate din persoane sănătoase. Mai mult, există cercetări care corelează nivelurile scăzute de seleniu seric cu stadiul avansat de cancer tiroidian.

Nivelurile de seleniu din organism sunt determinate de mai mulți factori, precum caracteristicile populației și dieta acesteia, zona geografică și compoziția solului. Rezultatele unui studiu realizat în China, în două zone diferite în ceea ce privește concentrația în seleniu a solului, au demonstrat că incidența bolilor tiroidiene a fost semnificativ mai ridicată în zona în care seleniul era scăzut în sol, comparativ cu cea în care solul avea un nivel adecvat de seleniu. Există și alți factori care determină niveluri serice scăzute de seleniu, precum fumatul, vârsta înaintată sau consumul anumitor alimente (ouă, orez alb, alcool și cafea). Bineînțeles, nivelurile sanguine sunt corelate și cu sănătatea sistemului digestiv, care asigură absorbția, cât și cu cea a sistemului excretor.

În ceea ce privește patologia tiroidiană autoimună, datele reținute în literatura medicală sugerează că suplimentarea cu seleniu aduce ameliorare, evidențiată de reducerea nivelurilor de anticorpi anti-tireoperoxidază și îmbunătățirea rezultatelor obținute la investigațiile cu ultrasunete, pe segmentul tiroidian. Corelat cu remiterea bolii, pacienții raportează și o calitate a vieții îmbunătățită. Seleniu în forma organică este considerat mai eficient în reglarea mecanismelor imunologice, de aceea, pare a fi preferat în abordarea terapeutică a tiroiditelor autoimune. Suplimentarea este considerată benefică de unii specialiști atât pentru cazurile de tiroidită Hashimoto, cât și în forme ușoare sau moderate de boală Graves¹.

Există și cercetători care susțin că aportul de seleniu este corelat cu efecte pozitive în tiroidita autoimună, însă obținerea acestora este condiționată de doză și durata administrării, precum și de stadiul bolii în care se face administrarea. Aceștia consideră că tratamentul are rezultate pozitive în stadiile incipiente ale bolii².

Alți specialiști opinează însă că administrarea de seleniu în tiroidita autoimună nu induce modificări imunologice semnificative, iar beneficiile înregistrate au fost diferite, la comparația între pacienții cu activitate intensă și cei cu activitate moderată a bolii³.

Chiar dacă suplimentarea cu seleniu are rezultate pozitive în patologia tiroidiană, automedicația și administrarea fără dozare nu sunt recomandate, deoarece nu doar nivelurile scăzute, ci și cele crescute sunt dăunătoare, acestea fiind corelate cu hiperglicemia și ateroscleroza⁴.