Bolile autoimune în statistici

• Cercetătorii susțin că există 80-100 de boli autoimune, iar, pentru cel puțin 40 de alte boli, se presupune că ar avea origine autoimună¹.

women-diseases — sursa imagine: www.topnews.in/health

• Bolile de tip autoimun sunt în top 10 cauze de deces la copiii de sex feminin și femei, în toate grupele de vârstă de până la 64 de ani².

• Potrivit anumitor surse, 23,5 milioane de americani au o afecțiune autoimună³; altele susțin că 14-22 milioane de persoane din Statele Unite, iar trendul este crescător⁴.

• Din cele 50 de milioane de americani care au boli autoimune, potrivit altor surse, 30 de milioane de persoane sunt femei⁵.

• Diferite grupuri etnice sunt mult mai susceptibile la anumite boli autoimune. În cazul lupusului, de exemplu, afro-americanii, femeile hispanice, asiatice și nativ americane au un risc de două-trei ori mai mare de a dezvolta boala, decât femeile caucaziene⁶.

• Potrivit Departamentului de Sănătate și Servicii Umane, Biroul de sănătate a femeii, bolile și tulburările autoimune se află pe primul loc într-un top zece al celor mai populare subiecte de sănătate solicitate de către apelanții către Centrul Național al Femeilor de Informare a Sănătății⁷.

• În SUA, costurile anuale directe de îngrijire pentru pacienții cu boli autoimune sunt de aproximativ 100 de miliarde de $, în comparație cu 57 miliarde de $ pentru diferitele tipuri de cancer și 200 miliarde de $ pentru afecțiuni cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale⁸ (în această structură de cheltuieli, bugetele sunt diferite, pentru diversele boli: de exemplu, costurile anuale medicale pentru tratarea diabetului zaharat de tip 1 sunt estimate a varia între 4,6 și 9.2 miliarde de $, iar pentru scleroza multiplă, costurile anuale au fost estimate la aproximativ 2.5 miliarde de $⁹).

• Peste 45% dintre pacienții cu afecțiuni de acest tip, cel puțin în primele etape ale bolii lor, au fost considerați ipohondri (bolnavi inchipuit) și tratați ca „plângăcioși” nejustificat și cronic. Această situație apare deoarece pacienții pot avea un aspect sănătos, simptomatologia este fluctuantă (cu perioade de remisie și revenire), greu de descris și de încadrat, frecvent extinsă, necesitând consultarea mai multor specialiști – o abordare transdiciplinară. De asemenea, în punerea diagnosticului, nu se ia în considerare, în general, existența unei posibile înzestrări genetice autoimune. Diagnosticul poate fi astfel întârziat cu ani de zile, timp în care se pot produce daune mari, în nanumite cazuri irecuperabile sau chiar fatale¹⁰.

• Deși numărul de pacienți cu boli autoimune este ridicat, iar cheltuielile publice pentru investigații și tratament sunt mari, în cercetare se investește puțin, în raport cu alte arii patologice. Astfel, datele Institutului de Medicină arată că SUA este devansată de alte țări în ceea ce privește studiile mecanismelor de funcționare a sistemului imunitar, implicate și în declanșarea bolilor autoimune, deși cercetările de acest tip ar facilita tratamente și abordări corespunzătoare pentru pacienții cu transplant, cancer, SIDA, boli infecțioase și alte afecțiuni¹¹. Potrivit datelor aceluiași Institut, în 2003¹², bugetul pentru cercetare în domeniul bolilor autoimune a ajuns la 591 milioane de $, în timp ce finanțarea pentru cancer a fost de 6.1 miliarde de $, iar pentru afecțiuni cardio vasculare și accidente vasculare cerebrale, de 2,4 miliarde de $¹³. O explicație a acestei stări de fapt ar fi aceea că aceste boli sunt abordate de specialități medicale diverse și nu în mod unitar, ca o categorie distinctă de afecțiuni, cu aceeași bază, deși bolile autoimune se interconectează (apar frecvent în „echipă”)¹⁴.