Bolile autoimune

autoimmune-disease
autoimmune-disease
sursa imagine: jphotostyle.com

I. Prezentare pe scurt
II. Clasificare
III. Etiologie
IV. Simptome
V. Diagnosticare
VI. Complicații
VII. Tratament
VIII. Prognostic

I. Prezentare pe scurt

Bolile autoimune presupun incapacitatea sistemului umanitar de a mai discerne între propriile țesuturi și agresorii externi. În consecință, sistemul imunitar produce anticorpi îndreptați împotriva propriului organism, distrugându-l[ref]Definition of Autoimmunity – pathology.jhmi.edu[/ref], în funcție de tipul bolii[ref]Autoimmunity – britannica.com[/ref].

II. Clasificare

În funcție de implicare, bolile autoimune se împart în:
– boli autoimune sistemice, cu implicarea mai multor organe și a sistemelor funcționale ale acestora (precum lupus eritematos sistemic);
– boli care vizează doar anumite organe (de ex., miastenia gravis).
În numeroase cazuri, pacienții dezvoltă mai multe afecțiuni autoimune, unii[ref]Autoimmune disorders – medlineplus.gov[/ref], atât sistemice, cât și de organ[ref]Are Individuals With an Autoimmune Disease at Higher Risk of a Second Autoimmune Disorder? – academic.oup.com[/ref].

III. Etiologie

Deși bolile autoimune pot afecta indivizi de orice vârstă și sex, unele boli prevalează la anumite grupuri de vârstă sau/și în funcție de sex. De exemplu, diabetul de tip 1 prevalează la indivizii foarte tineri, iar spondilita ankilopoietică apare predominant la bărbați. Însă, alte boli autoimune, sistemice (precum lupusul) sau de organ (scleroza multiplă), sunt mai frecvente la femei[ref]Frequently Asked Questions – pathology.jhmi.edu[/ref], iar tabloul general al autoimunității arată, conform statisticilor, afectare preponderent pentru femei la vârsta maturității[ref]Autoimmune Disease in Women – aarda.org[/ref].

Deși încă există multe lacune în ceea ce privește cauzele autoimunității, în prezent, sunt recunoscuți ca factori determinanți principali[ref]Autoimmunity – britannica.com[/ref] [ref]Frequently Asked Questions – pathology.jhmi.edu[/ref]:
– predispoziția genetică;
– sexul;
– influența hormonală;
– substanțele poluante;
– diferiți agenți infecțioși;
– medicamente;
– anumiți nutrienți alimentari;
– stress-ul.

IV. Simptomatologie

Simptomele pot diferi în funcție de afecțiunea autoimună, dar, chiar și pentru aceeași boală, de la individ la individ și în funcție de stadiul bolii. Pentru multe afecțiuni autoimune, simptomele de debut includ oboseală, febră, dureri osteoarticulare și musculare, diferite forme de afectare dermatologică[ref]Autoimmune disorders – medlineplus.gov[/ref], implicare neurologică și/sau psihiatrică. Simptomatologia pentru majoritatea bolilor autoimune este însă una complexă și greu de descifrat, fără ajutorul unui cadru medical specializat sau, în multe cazuri, fără ajutorul unei echipe pluridisciplinare.

V. Diagnosticare

Diagnosticarea în bolile autoimune este un proces laborios și adesea anevoios, implicând, în anumite boli, concursul mai multor medici, pe diverse specializări, și numeroase investigații, unele cu un grad ridicat de specializare. Investigațiile includ, în general, analize de laborator (în multe cazuri cu teste specifice de anticorpi și, uneori, genetice), investigații imagistice, dar și alte investigații, conform recomandărilor medicului specialist (de ex. EKG, electromiografie, explorări funcționale pulmonare). Recomandările pentru investigații aparțin medicilor specialiști consultați, în funcție de diagnosticele prezumtive formulate.

VI. Complicații

Nu se poate face un tablou general care să includă complicațiile pentru autoimunitate, în general, deoarece aceste afecțiuni, deși au puncte comune de manifestare, chiar în cadrul aceleiași categorii de boală, cum ar fi bolile de țesut conjunctiv, totuși, există diferențe de la boală, la boală, care nu permit abordări generale.

VII. Tratament

Tratamentul este stabilit de către medicul curant, în funcție de afecțiunea diagnosticată și de stadiul bolii. În general, tratamentele recomandate vizează[ref]Autoimmune diseases – womenshealth.gov[/ref]:
1. Ameliorarea simptomelor, care pot fi dureri, tulburări de somn, erupții cutanate sau depresie. Simptomatologia este variată în autoimunitate și nu există un tratament standard pentru toți pacienții, chiar și pentru aceleași simptome.
2. Înlocuirea acelor substanțe din organism, care, din cauza unei/unor afecțiuni autoimune, nu se mai produc (ca, de exemplu, în diabet sau în bolile tiroidiene, unde este nevoie de insulină și, respectiv, de hormoni tiroidineni, pentru substituție).
3. Suprimarea sistemului imunitar, pentru a reduce inflamațiile, cu precădere atunci când bolile înregistrează puseuri.

De menționat că, deși nu se vindecă, bolile autoimune pot avea perioade de remisie. În gestionarea acestor afecțiuni, dincolo de tratament, este foarte important stilul de viață al pacientului, cu adoptarea unor măsuri care să faciliteze un bun management al bolii prin[ref]Living Well With an Autoimmune Disorder – everydayhealth.com[/ref]:
– hrană sănătoasă;
– mișcare;
– evitarea stresului;
– odihnă suficientă;
– administrarea timpului și a activităților, în acord cu posibilitățile curente.

VIII. Prognostic

Bolile autoimune sunt cronice, presupunând gestiunea atentă și permanentă, în colaborarare cu medicul/medicii care monitorizează afecțiunea. Afecțiunile autoimune au perioade de remisie și puseuri, dar există și cazuri cu trend ascendent lin sau o perioadă lungă de remisie după un puseu inițial, după cum pot exista și pacienți cu evoluții fulminante. În cazul bolilor autoimune, mai ales luate în general, nu se pot face prognosticuri clare. Evoluția diferă în funcție de boală și de pacient, dar și de mediul în care acesta evoluează, inclusiv de accesul la investigațiile și tratamentele necesare, care, în ultimele decenii, au adus îmbunătățiri semnificative în diagnosticarea, monitorizarea și tratamentul pacienților autoimuni. Dincolo de efectele pozitive asupra bolilor autoimune, tratamentele pot avea însă și efecte adverse, de aceea se impune o monitorizare atentă, efectuată cu peridiocitate sau cu promptitudine, în cazurile de urgență. Pentru pacienții autoimuni, este recomandat ca monitorizarea să nu fie ignorată, iar controalele medicale să se facă regulat și ori de câte ori apar simptome noi[ref]Prognosis of Autoimmune diseases – rightdiagnosis.com[/ref].

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *