Este acceptat că Sindromul Sjogren (SS) poate afecta nervii periferici și poate determina diferite forme de neuropatie, la aproximativ un sfert dintre pacienți, dar, în ceea ce privește implicarea sistemului nervos central (SNC), la pacienții cu SS, părerile sunt împărțite și chiar divergente. Opiniile polarizante conturează, pe de o parte, puncte de vedere care plasează acest tip de afectare în sfera nedectabilului, iar la polul celălalt, sunt cei care, dimpotrivă, susțin că astfel de probleme sunt destul de comune.

central-nervous-system
sursa imagine: commons.wikimedia.org / by OpenStax Anatomy and Physiology

Diferențele majore în opiniile exprimate ar fi determinate de diferiți factori precum definirile vagi ale ceea ce presupune implicarea SNC, criteriile de diagnostic, selectarea populațiilor sau interesele speciale ale diferitelor echipe de cercetare.

În ceea ce privește definirea implicării SNC, divergențele se conturează pe aspecte precum implicarea sau nu a bolilor psihice ori includerea unor simptome cum ar fi durerile de cap. Alte divergențe au apărut din cauza criteriilor de diagnostic, care au fost utilizate strict de unii specialiști, probabilistic de alții. Unele voci critice susțin și că, în evaluările privind implicarea SNC, nu au fost avute în vedere diferențierile pentru Sjogren secundar, anumite simptome putând să apară și să fie specifice pentru boala autoimună de bază, precum Lupus Eritematos Sistemic (LES). De asemenea, au fost ignorați alți factori care pot genera și accentua patologia cerebrovasculară, afecțiuni precum diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, dislipidemia sau bolile tiroidiene, care au o incidență crescută la pacienții cu SS, prin endocrinopatie autoimună. Alți factori care pot influența rezultatele evaluative ale implicării SNC, pentru populația afectată de Sindromul Sjogren, sunt: vârsta, factorii genetici și de mediu, modul de raportare a simptomelor de către pacient, dar și centrul medical în care se face evaluarea (ambulatoriu sau departamament de neurologie) și specialistul care o face (reumatolog sau neurolog).

De asemenea, pentru a identifica în mod corect o implicare SNC în Sindrom Sjogren, este nevoie de luarea în considerare a tuturor factorilor care pot aduce modificări neurologice similare. Din această perspectivă, sunt foarte importante diagnosticele diferențiale cu boli inflamatorii (LES, vasculite, sarcoidoză, boala Behcet), infecțioase (boala Lyme, sifilis, leucoencefalopatie multifocală progresivă, infecția cu HTLV-1, herpes zoster), genetice (tulburări lizozomale, adrenoleucodistrofie, tulburări mitocondriale), metabolice (deficit de vitamina B12), neoplazice (limfom SNC) sau malformații degenerative și vasculare ale coloanei vertebrale. În plus, nu trebuie ignorate tulburările neurologice precum demența, scleroza laterală amiotrofică sau boala Parkinson1.

În concluzie, diagnosticarea riguroasă a unui anumit tip de implicare a SNC în Sindrom Sjogren este un demers anevoios, care nu poate fi realizat decât de către un specialist cu experiență, deoarece presupune luarea în considerare a numeroase informații, unele cu grad ridicat de specializare.

Implicarea sistemului nervos central în Sistemul Sjogren - divergențe de opiniihttp://autoimun.ro//cont/media/central-nervous-system.jpghttp://autoimun.ro//cont/media/central-nervous-system-150x136.jpgadminSindrom Sjogrenboli psihice,lupus,sindrom sjogren,sistem nervos centralEste acceptat că Sindromul Sjogren (SS) poate afecta nervii periferici și poate determina diferite forme de neuropatie, la aproximativ un sfert dintre pacienți, dar, în ceea ce privește implicarea sistemului nervos central (SNC), la pacienții cu SS, părerile sunt împărțite și chiar divergente. Opiniile polarizante conturează, pe de o...informare. comunicare. suport.